Aceste două afecțiuni pot varia din punct de vedere al stresului cauzat în funcție de zona în care se manifestă. Cu toate acestea, potențialul lor de a-i distruge emoțional pe cei afectați nu trebuie subestimat.
Dermatita atopică este una dintre cele mai frecvente boli inflamatorii cronice și recidivante. Se caracterizează prin xeroza cutanată și prurit intens, și se asociază frecvent cu alte manifestări atopice, precum astmul bronșic sau rinita alergică.
Dermatita atopică poate influența starea psihică și emoțională a pacienților din mai multe motive:
- Pruritul persistent poate interfera cu somnul, concentrarea și activitățile zilnice.
- Localizarea leziunilor: leziunile pot fi vizibile și pot afecta aspectul fizic al pacientului.
- Disconfortul fizic datorită xerozei cutanate: Pielea uscată și crăpată poate fi dureroasă și neplăcută.
- Impactul social: Dermatita atopică poate afecta interacțiunile sociale și relațiile interpersonale ale pacienților, deoarece aceștia pot evita anumite activități sociale din cauza aspectului sau a disconfortului fizic asociat cu afecțiunea.
- Calitatea vieții: În general, calitatea vieții pacienților este scăzută din cauza simptomelor și a consecințelor psihosociale asociate.
Cele mai frecvente manifestări asociate DA sunt:
- Depresia, poate fi interpretată ca un factor de stres și, prin urmare, poate crește severitatea simptomelor
- Tulburări de somn datorită pruritului- somnolență în timpul zilei > performanțe nesatisfăcătoare la școală și la locul de muncă
- Idei suicidale
- Anxietate
Comorbiditățile psihiatrice sunt mai frecvente la persoanele cu AD decât în populația generală, chiar și la pacienții cu formă ușoară sau moderată de boală.
Studiile demonstrează că afectează inclusiv aparținătorii acestor pacienți.
Depresia. O asociere între depresie și severitatea simptomelor a fost găsită în majoritatea studiilor.
Așadar, nu trebuie să subestimăm impactul acestor manifestări.
Este bine cunoscut faptul că AD este declanșată sau exacerbată de stresul psihologic (PS). Stresul psihologic, prin axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, duce la eliberarea de glucocorticoizi, care stimulează eliberarea de IL, crește nivelul de histamină – prin acțiunea sa asupra mastocitelor, ducând la creșterea inflamației, alterarea funcției de barieră a pielii și apariția pruritului.
Vitiligo este o afecțiune autoimună cronică, fiind cea mai răspândită afecțiune pigmentară cutanată. Prevalența sa ajunge la 0,5–2%, la nivel mondial.
- aproximativ 75% dintre pacienții cu vitiligo prezintă o afecțiune psihiatrică, conform rapoartelor.
Cele mai frecvente tulburări psihologice întâlnite în vitiligo sunt:
- depresia
- anxietatea
- stima de sine scăzută
- izolarea socială.
Trebuie remarcat faptul că vitiligo este, de obicei, asimptomatic, astfel că efectul său asupra calității vieții este mult mai legat de probleme psihologice.
În concluzie, deși nivelul de stres indus de aceste două afecțiuni poate varia, nu trebuie niciodată subestimat.
